Privesc pe furis pragul Cerului

                  Pe un pat cu baldachin,statea intinsa o fecioara,cu parul ei roscat,cuprins parca de flacari,buzele ii erau arse de razele soarelui,iar cu ochi ei albastrii,ca doua picaturi de apa,statea si privea tavanul camerei,incercand sa inteleaga…de ce cand era mica,picta ca o adevarata profesionista,dar nu a inteles.
      Sunt o fraiera,nu insemn nimic pentru el,..se uita la mine….imi zambeste si brusc,ma transform intr-o marioneta….cand te privesc simt cum picioarele mi se desprind de pe sol,ma priveste pe furis….zambeste din toata inima,iar intr-un grup mai mare…ma evita….fereste contactul visual…si tot ma intreb mereu,cum de nu ma enerveaza acest lucru…il mai intreb uneori si indirect,daca nu are pe alta…si atunci realizeaza si el cat de multa nevoie am de el…sa simt ca mai are timp si pentru mine…ca inca ma iubeste ca in prima zi…..(dupa divort)

  P.S.:(dupa divort)= fictiune pura