Camaruta cu usa din lemnul vechi...

  Ce pot sa spun,asa ca o scurta si simpla introducere?....pai,pentru inceput...e foarte greu s-ajungi la ea,este de parcurs un drum extrem de lung,mai degraba un labirint.
    Cand ajungi in fata usii,pare bantuita,ca in filmele de groaza,dar cand intri si vezi sentimentele care le am pentru tine,cum stau adunate,incepi sa observi fereastra  cu balconul plini de trandafiri,ce infloresc,realizezi ca esti intr-un colt de Rai....
  Apoi observi covorul fin si rosu,pe care m-ai iubit in prima seara si o rochie neagra,din dantela,pe care am purtat-o doar o data,afara era iarna si am inghetat toata,atunci a fost prima data cand am murit,iar tu te-ai asezat langa mine,fara sa-ti pese ca te expui unui pericol foarte mare,m-ai luat in brate si m-ai tinut strans langa pieptul tau,pana am reinviat  putin cate putin.Aproape de fereastra e un birou plin de praf,cu un laptop pe el si o cana cu cafea de acum trei luni jumate,de cand te-am cunoscut....
     Dar intr-o zi te-ai enervat,deoarece nu era nici macar o foaie pictata pe pereti si sintr-o data,pe usa intra o fata cu un tablou in mana...eram eu,iar tabloul era cu noi in mijlocul primului sarut,atunci te-ai asezat pe scaunul de la birou si ..te-ai blocat..apoi ai inceput sa indrugi niste cuvinte...pe care nu le-am inteles.
Erai fermecat...priveai cu atat de mult nesat tabloul...cand am trantit usa,ai cazutde pe scaun.....acum erai e covorul nostru,rosu....erai parca imbatat de tot ce era si inca este in camaruta cu usa din lemnul vechi.
         Te-am rugat la miezul noptii,cand eram imbratisati,sa-mi traduci cuvintele pe care le-ai indrugat in zorii zilei...mi-ai spus ca nu iti aduci aminte...parca nici nu am auzit ce mi-ai raspuns......stiu doar ca stateam cu  fata lipita de tricoul tau negru si inhalam mirosul de tigara imbibat in el....eram atrasa de acest "parfum"...eram hipnotizata de tine.