Erau doi străini care se aflau din întâmplare,în același loc,în aceiași zi,în același moment.S-au văzut,s-au plăcut și așa a început totul,într-o zi liniștită de sâmbătă,pe data de 13 Iulie.
Soarele ardea cu putere pielea lor albicioasă,parcă trecută prin pudră chinezească de cea mai bună calitate:El înalt,impunător,cu fizionomia unui adevărat bărbat ce este,cu privirea convingătoare,ochii lui verzi care în combinție cu zâmbetul lui fermecător îți dă fiori de la primul contact în care intri cu el,atât de frumos,dar trecut prin atâtea încercări și totuși viața l-a transformat într-un bărbat cu niște trăsături atât de fine,încât catifeaua devine un simplu material,iar Ea o fată înaltă la rândul ei,trecută și ea prin destule încercări încât să-și dea seama cum să prețuiască pe cineva,cu ochii ei albaștri,care fac ravagii,iată că nu era cea mai frumoasă și totuși a reușit să-i atragă atenția,privirea,a reușit să-l facă să vibreze....cred că ar fi spart un set intreg de cristale dacă erau lăsați 5 minute unul în preajma celuilalt.
Așa s-au îndrăgostit unul de celălalt,totul era frumos,era perfect,era adevărat,exact cum spune Tudor Chirilă.
Era pur și simplu fermecată de comportamentul Lui,de felul cum se purta,de complimentele care curgeau ca într-un lanț al vieții,de felul în care o alinta spunându-i "Julieta",iar fata îl alinta spunându-i "Romeo,Soare sau Iubirică",defapt cei doi își citeau propriile povești,Ei fiind cărțile,întâmplările paginile,iar sufletele lor făceau schimb de informații,de trăiri,de simțiri,ba chiar au avut norocul de a petrece ceva timp împreună,au amintiri împreună,poze împreună(dovezi,sclipiri...în caz că cineva spune ”Prove it!” )
No comments:
Post a Comment