Stand la o distanta de aproximativ 15 centimetrii unul de celalalt...privim aceiasi persoana.
Dintr-o data simt cum se uita la mine ochii tai caprui-sticlosi,trupul m-i se raceste incet,iar inima incepe sa-mi pulseze sangele prin tot corpul cu o viteza inspaimantatoare.Oare chiar ma priveai sau doar imaginatia imi juca feste?....Toamna este aici cu noi,frigul practic ma ingheata asezand pe mine foite subtiri aurii,soarele disparuse de mult timp de pe Cer,norii nu mai erau acum pictatii in nuantele acelea deschise care pur si simplu ma fac sa visez.Fara aceste lucruri si fenomene ale naturii,culori...tu esti inca langa mine,acum parca mai apropiati stand pe aceeasi banca de lemn uscat,rigid si cu vopseaua care se decojeste,cade lin spre pamantul crapat de la prea multa caldura si prea putina ploaie.Simteam nevoia sa-ti fiu alaturi,in zilele acelea,eram doar noi insine si bancile vechi de lemn care erau prezente la toate clipele petrecute impreuna,trei zile la rand ne-am purtat ca niste copii,iar apropierea nu a ezitat nici o clipa sa se faca simtita,desigur nici sentimentele noastre unul fata de altul nu au ramas indiferente,am realizat ca simtirile noastre unul fata de altul au fost foarte bine ascunse,iar dintr-o data au iesit la iveala.
Imi placea mirosul hainelor tale cand te imbratisam,caldura corpului tau era urmata de o contopire...iti aduci aminte ca mi-ai dat un sarut pe frunte...l-am simtit atat de intens sau atunci cand stateai cu capul pe picioarele mele si eu vorbeam la telefon,dar mana mea nu a ezitat nici un moment sa nu-ti atinga parul,degetele sa treaca prin el.In zilele acelea te-am simtit al meu pe deplin,iar azi inca te simt tot mai aproape de mine,cu fiecare zi,ora,minut si secunda care trece.
No comments:
Post a Comment