Continuarea de la "Plutind prientre amintiri,,

Ea traia doar cu bunica Ei,pe nume,Maria........Ele se intelegeau foarte bine,deoarece se aveau doar una pe cealalta.Dar intotdeauna mi s-a parut sadic ca adulti sa ii povesteasca unui copil cum mama sa a murit chiar dupa ce i-a dat copilului Ei viata,deci Melissa pe la 16ani avea deja in minte formata o biblioteca despre viata de muritor in orice clipa,majoritatea fiind nespus de fericiti.
Dar cu toate aceste ganduri care erau fieare puse in cate un raft din biblioteca mintii Ei,Ea avea totusi amintiri foarte frumoase legate de copilaria Ei.Era fericia chiar si fara mama.
  Si-a amintit cum de ziua Ei,bunica mereu ii facea tortul acela parca invechit de atata timp,adica Fata avea in fiecare an acelai tort de fructe de padure,pentru ca bunica Ei nu isi permitea sa ii faca alt tort,si-a amintit cum de ziua copilului,in fiecare an bunica o astepta in fata portii de la scoala si o ducea in parcul din apropiere si ii cumpara inghetata preferata,cea de lamaie,iar apoi mergeau amandoua catre casa unde Maria(bunicuta Ei),ii pregatea de mancare tot ce fata vroia.
  Melissa nu a primit niciodata un cadou,Ea nu stia ce e acela "ursuletul tau de plus",pentru ca Ea nu avea unul,Ea nu stia cum e sa ai propria ta camera,pentru ca singura camera care a cunoscuto de cand s-a nascut a fost camera in care orme Ea cu bunica,o camera care semana cu o camara,unu antica,plina de vechituri pline de amintiri,fiecare cu semnificatia ei.
 Si cu toate lipsurile pe care le ducea,Melissa,era plina de vita si niciodata nu cerea prea mult,din viata vori doar trei lucruri:o mama,un plus doar al Ei si propria Ei camera,inconjurata doar de amintirile Ei frumoase si pure......

Apoi fata intr-o zi s-a indragostit de un baiat,cu parul negru ca al Ei,cu ochii mari si negrii,cu pielea foarte alba,cu niste buze roz,foarte apetisante,care parca spuneau ceva de genu,"Musca-ma!"si El era la fel de slab ca Ea.

    S-au cunoscut intr-o zi ploioasa de vara,in parcul  din apropierea scolii....cum am spus afara ploua,iar Melissa nu avea umbrela,atunci baiatul fiind atras de frumusetea Ei,a intrebato,daca are nevoie de o umbrela,Ea a raspuns ca Da,apoi mergand amandoi prin parc,prin ploaie,amandoi,unul langa altul,sub umbrela,s-au cunoscut si au stabilit sa se mai intalneasca,iar dupa vreo doua luni,in care au avut timp sa se cunoasca,au realizat ca sunt indragostiti unul de celalalt si au fost impreuna,atunci Melissa a inteles ca Dumnezeu,nu a uitat de Ea.

                                                         The end!